În viața de zi cu zi și în conversațiile cu oamenii, folosim adesea concepte pe care le considerăm evidente, dar al căror înțeles exact nu-l cunoaștem. În timpul filosofării, căutăm sensul acestor concepte. Punându-le întrebări elevilor, începeți să căutați bazele judecăților asupra opiniilor din care formulați acele întrebări.
A filosofa nu ține în primul rând de limbaj, ci presupune spontaneitate, reacții, deschidere, respect și interes pentru celălalt. Elevii au sentimentul că părerile lor contează, că sunt ascultați, că li se permite să hotărască singuri atunci când se confruntă cu dileme. Acest sentiment îi ajută să participe activ și să se implice pe deplin într-o conversație.
Organizarea unei conversații filozofice are loc într-un cerc: elevii și profesorul (în calitate de conducător al discuției) sunt astfel egali.
Cu toate acestea, filozofarea este mai mult decât o "conversație plăcută", ci vrea să aprofundeze judecățile și opiniile despre anumite lucruri. Prin urmare, este important să structurați conversația în funcție de câteva întrebări mari. Elevii trebuie să învețe să privească în mod creativ lumea și pe ei înșiși.
Când mă simt acasă oriunde aș fi (Cetățenie și societate)?
Originea mea determină ceea ce gândesc și simt (cetățenie și societate)?
Pot tinerii să schimbe societatea? (Cetățenie și societate)
De unde vine rasismul? (Cetățenie și societate)
Este vina ta dacă ești sărac? (Cetățenie și societate)
Este lumea un sat mare? (cetățenie și societate, conștientizare spațială)
Sunt diferențele culturale o îmbogățire sau o limitare? (Cetățenie și societate)
Există libertate fără frontiere? (cetățenie și societate, etică)
Este posibilă o societate ideală? (cetățenie și societate, etică)
Acestea sunt exemple de întrebări filozofice de început, la care nu există așteptări imediate de răspuns. Accentul se pune mai puțin pe "răspuns" și mai mult pe explorarea atentă a acestei întrebări. Întrebările pot, pe de o parte, să provină de la elevi (pentru a-i lăsa să facă singuri această alegere), dar pot fi, de asemenea, sugerate de către profesor (dacă există un răspuns mai timid din partea elevilor).
Filozofierea: nu neapărat să puneți întrebări abstracte, ci să ajungeți împreună cu elevii dumneavoastră la o conversație structurată despre probleme sociale, cum ar fi justiția și conviețuirea. Este o formă de lucru experiențială și orientată spre proces, în care elevii trebuie să se gândească la ei înșiși, la poziția lor în lume și la relația lor cu ceilalți oameni.
Această reflecție se face întotdeauna folosind un stimulent accesibil (o imagine, un videoclip sau o anecdotă interesantă) pe baza căruia se poate filosofa mai departe.
Într-o discuție filozofică la clasă, profesorul nu "predă" el însuși, ci urmărește conversația ca un lider de discuție de pe margine. El îi provoacă pe elevi să gândească critic și să pună întrebări în mod independent.
Entuziasm și amărăciune.
Mișcarea pe care o urmărim aici este: 1) de la concret la abstract 2) de la anecdotic la contemplativ 3) de la ghidare la independent
Elevii învață nu doar să formuleze, ci și să-și fundamenteze opiniile, angajându-se într-un dialog semnificativ cu ceilalți.
De asemenea, pentru profesor
Filozofia poate fi, de asemenea, o modalitate prin care profesorul poate face față afirmațiilor polarizante din clasă. În calitate de conducător de discuții filosofice, profesorul învață să se distanțeze de anumite prejudecăți. În timpul filosofării, înveți cu adevărat să pătrunzi ce vrea să spună un elev printr-o afirmație specifică, uneori provocatoare (cf. ce vrei să spui prin... , etc.).
Sentimentul de inutilitate și de inferioritate dispare pentru acel grup de elevi. S-a demonstrat, de asemenea, că elevii devin mai ascultători și manifestă un comportament mai puțin agresiv.
Apendice: ghidul conversației filosofice (Sursă: Kristof Van Rossem, www.kristofvanrossem.be)
GHIDUL SOCRATIC
K. Van Rossem
Găsiți o întrebare centrală la care participanții ar dori să primească un răspuns. Asigurați-vă că întrebarea este:
Enunțată pe scurt (maximum 8 cuvinte)
Este autentică: chiar aveți această întrebare, doriți un răspuns la aceasta!
Este clară
Returnează răspunsuri care nu sunt nici corecte, nici greșite, dar pe care le afli prin gândire pură (de exemplu, nu : "câte culori are o iguană?", ci "poți înțelege un animal?". În acest exemplu, "care este responsabilitatea socială a managerului de afaceri?").
Oferă posibilitatea de a relata propria experiență.
Este formulată în așa fel încât oricine citește această întrebare (chiar și fără a avea experiență în acest sens) o va înțelege
Îi puteți lăsa să formuleze singuri această întrebare, eventual folosind un impuls sau un exercițiu. De asemenea, puteți să le prezentați o serie de întrebări de pornire. Vedeți, de exemplu, lista de la rubrica "material" de pe pagina de start a site-ului socraticconversation.be.
Întrebați participanții despre
a. o experiență recentă
b. o experiență personală (trăită de noi înșine)
c. un moment în care au spus sau au făcut ceva. Cereți un moment real, cu o acțiune concretă (adică nu un gând sau o considerație)
d. un punct de vedere care se potrivește cu această întrebare.
În funcție de timpul de care dispuneți, luați prima poveste care vi se pare cea mai bună, sau cereți să vi se spună mai multe și alegeți-o pe cea mai potrivită. Elevul respectiv va spune povestea în termenii cei mai concreți posibil.
Participanții pun întrebări de clarificare până când "filmul" în care se desfășoară povestea este, pentru fiecare, cât mai clar posibil și cu toate detaliile relevante. În această etapă, participanții ar trebui să pună doar întrebări factuale, adică fără întrebări despre considerații, motivații pentru care cineva a făcut ceva etc. În plus, aceste întrebări ar trebui să fie întrebări relevante legate de momentul în care s-a petrecut această acțiune.
Cereți naratorului un punct de vedere (afirmație centrală) și orice argumente pe care acesta le are în favoarea acestuia. Scrieți acest lucru pe tablă și urmăriți literal cuvintele naratorului. Chiar dacă vă gândiți că "acesta nu este un argument", notați tot ceea ce vine după "deoarece".
Exemplu : " Când l-am angajat ieri pe acel om, mi-am asumat responsabilitatea socială ca manager de companie, pentru că”:
"E șomer de mult timp, iar angajându-l l-am ‘luat de pe stradă’”.
“În acest fel, sunt un exemplu pentru alți lideri de afaceri."
Cereți acum fiecărui participant să procedeze la fel și să scrie un răspuns la această întrebare în funcție de propriile argumente. Se poate ca ei să fie de acord cu naratorul, se poate să nu fie așa. Asigurați-vă că formularea rămâne despre acest caz specific, în termeni concreți. Dacă este necesar, oferiți următorul format pentru a-i forța pe participanți să se limiteze la fapte : "când X a făcut Y, a fost Z (nu a fost Z) pentru că...."
Exemplu: Opinia 1 : " Când Jan a angajat acel om, nu și-a asumat responsabilitatea socială pentru că
● a crezut că este suficient de bun și că recrutează doar în funcție de companie
● angajatul nu are nevoie de niciun ajutor special"
(pentru grupuri mari) În primul rând, rugați participanții să compare diferitele răspunsuri și argumente între ei, punându-i să facă schimb în perechi sau în trei. Asigurați-vă că punctele de vedere și argumentele sunt înțelese și pot fi repetate înainte de a le critica.
Puteți utiliza următoarea diagramă în contextul unei clase pentru a structura această conversație. Cereți elevului să scrie:
Acestea sunt argumentele vecinului meu :.....................
Cred că acestea sunt argumente bune : ...................
Iată motivele pentru care cred că acestea sunt argumente bune :.................
Nu cred că acestea sunt argumente bune : ................................
Acestea sunt motivele pentru care nu cred că acestea sunt argumente bune : ...............
(pentru grupuri mici) Afișați punctele de vedere și argumentele unul lângă altul pe flipchart, pe tablă. Agățați-le lângă punctul de vedere al naratorului.
Acum discutați în plen diferențele de opinii și argumente. În calitate de facilitator, din momentul în care aceste puncte de vedere și argumente sunt discutate în grup, efectuați din nou și din nou demersurile socratice (afirmarea, explicarea, concretizarea, ascultarea, chestionarea). Urmăriți desfășurarea conversației așa cum se produce în mod spontan și, dacă este necesar, puneți întrebarea necesară pentru demersul respectiv în acel moment (a se vedea formarea și a se vedea articolul "deliberare socratică")
Împreună cu grupul, formulați o evaluare a conversației
Vă puteți concentra aici asupra formei conversației/competențelor învățate. Pentru a face acest lucru, faceți referire la lista de competențe socratice și rugați-i să bifeze, de exemplu, unele competențe pe care consideră că le-au folosit..
De asemenea, vă puteți concentra pe conținutul conversației. Câteva întrebări pe care le puteți adresa participanților pe această temă:
● Ce perspective noi ați auzit cu privire la propriul dvs. argument?
● În acest grup, cine v-a făcut să vă gândiți/îndoiți de propriile opinii și de ce?
● Acum, care este răspunsul dumneavoastră la întrebarea de început?
● La ce întrebare nouă credeți că trebuie să răspundeți acum?
K. Van Rossem